| 1.
|
CERS'I, cersesc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A cere de pomană; a cersetori. 2. Intranz. A cere ceva cu stăruinţă (ca un cersetor); p. ext. a se înjosi cerând ceva. - Din cere.
Sursă
: DEX'98
(8124)
- valeriu |
| |
| 2.
|
CERS'I vb. a cere, a se milogi, (pop.) a prosti, (Transilv. si Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cersetori, (arg.) a mangli. (~ pe la colţuri de stradă.)
Sursă
: Sinonime
(176647)
- siveco |
| |
| 3.
|
cers'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. cers'esc, imperf. 3 sg. cerse'a; conj. prez. 3 sg. si pl. cerse'ască
Sursă
: DOR
(231539)
- siveco |
| |
| 4.
|
A CERS//'I ~'esc 1. intranz. A umbla cu cerutul; a se milogi. 2. tranz. 1) A cere de pomană. 2) fig A cere cu umilinţă (ca un cersetor). /v. a cere
Sursă
: NODEX
(327457)
- siveco |
| |
|
|